Sari la conținut

2 Pallas

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pallas ⚴
Denumiri alternative A802 FA
Descoperire
Descoperitor Heinrich Olbers
Data descoperirii 28 martie 1802
Caracteristicile orbitei
Epoca 14 iulie 2004 (JD 2453200,5)
Excentricitate (e) 0,231
Semiaxa mare (a) 414,717×106 km
(2,772 ua)
Periheliu (q) 319,358×106 km
(2,135 ua)
Afeliu (Q) 510,077×106 km
(3,410 ua)
Perioadă orbitală (P) 1.685,927 zile
Viteza orbitală medie 17,65 km/s
Înclinație (i) 34,852°
Longitudinea nodului ascendent (Ω) 173,166°
Anomalia medie (M0) 346,022°
Argumentul periheliului (ω) 310,529°
Categorie Asteroid din centura principală
Date fizice
Dimensiuni [(582 × 556 × 500) ± 18] km
(545 ± 18) km (diametrul mediu)
Masa (m) (2,11 ± 0,26)×1020 kg
Densitate medie (ρ) (2.490 + 600 - 400) kg/m3
Gravitația la suprafață (g) 0,16 m/s2
Viteza de eliberare 0,35 km/s
Perioada de rotație (Prot) 0,32555 zile
Magnitudine absolută (M) 4,13
Albedo (A) 0,14
Temperatura la suprafață (T) ~ 164 K
Mărimea lui Pallas estimată de Schröter în 1811 comparată cu Pluton

Pallas, desemnat în mod oficial (2) Pallas, este al doilea asteroid care a fost descoperit (după Ceres) și unul dintre cei mai mari asteroizi din Sistemul Solar. Este al treilea cel mai mare asteroid din centura principală din Sistemul Solar, după Ceres și Vesta.

Se estimează că masa lui este 7% din masa totală a corpurilor din centura de asteroizi,[1] are diametrul de 544 de kilometri și este comparabil sau puțin mai mare decât diametrul lui 4 Vesta. Este cu 20% mai puțin masiv decât Vesta,[2] fiind pe locul al treilea printre asteroizi după masă.

A fost descoperit din întâmplare, la 28 martie 1802, la Bremen, de către Heinrich Olbers, în timp ce astronomul încerca să găsească asteroidul Ceres cu folosindu-se de predicțiile orbitale ale lui Carl Friedrich Gauss; inițial, asteroidul a fost considerat o planetă, așa cum au fost considerați mulți alți asteroizi în secolul al XIX-lea. Descoperirea mai multor asteroizi după 1845 a dus în cele din urmă la reclasificarea lui. Charles Messier l-a observat primul, în 1779, în timp ce urmărea traiectoria unei comete, însă a luat obiectul drept o simplă stea de magnitudine 7.

  1. ^ Pitjeva, E. V. (). „High-Precision Ephemerides of Planets—EPM and Determination of Some Astronomical Constants” (PDF). Solar System Research. 39 (3): 176. Bibcode:2005SoSyR..39..176P. doi:10.1007/s11208-005-0033-2. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ Baer, James (). „Astrometric masses of 21 asteroids, and an integrated asteroid ephemeris” (PDF). Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy. Springer Science+Business Media B.V. 2007. 100 (2008): 27–42. Bibcode:2008CeMDA.100...27B. doi:10.1007/s10569-007-9103-8. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de 2 Pallas